ProSport îți prezintă azi un caz emblematic nu numai pentru fotbalul de la noi, ci pentru întreg sportul românesc, unul care funcționează, la diverse paliere, după un management defectuos, plin de neprofesioniști și personaje care conduc bazându-și activitatea pe interese obscure.
În urmă cu 15 ani, ProSport a demarat serialul Pariul ProSport, unul menit să scoată în evidență talente ale României din diferite discipline. Larisa Iordache, Bianca Perie sau Cristi Manea sunt doar câteva nume dintre protagoniștii proiectului lansat în prima parte a anilor 2000. Din acel „club” a făcut parte și un fotbalist din Ghencea care deținea un mare potențial de creștere. Perceput drept un mijlocaș de bandă cu o viteză incredibilă, Robert Vâlceanu se află acum la Metaloglobus, în Liga 2, dar din punct de vedere mental, fostul fotbalist din Ghencea e prins într-un labirint întortocheat.
ProSport a realizat pentru prima dată un interviu cu Robert Vâlceanu pe data de 31 iulie 2010, atunci când talentatul fotbalist era doar un copil de 13 ani, căpitan al grupei de juniori a Stelei 1997, chiar înainte de o partidă a roș-albaștrilor cu Universitatea Craiova. Puștiul de pe atunci al echipei lui Gigi Becali își dorea să debuteze într-o zi pentru echipa mare și voia să îi calce pe urme lui Bogdan Stancu.
Visul i s-a îndeplinit patru ani mai târziu, atunci când Laurențiu Reghecampf l-a introdus pe teren pe Vâlceanu, într-un meci din Liga 1, cu Gaz Metan Mediaș, iar talentatul mijlocaș a marcat încă de la debut. Ulterior, Gigi Becali i-a făcut jucătorului său o clauză de reziliere de 50 de milioane de euro, dar cariera acestuia a intrat ușor, ușor pe o pantă descendentă. Trecut pe la UTA, Voluntari și Astra, Vâlceanu a ajuns acum în Liga 2 la Metalogolbus.
Robert, ProSport te deranjează din nou, dar din păcate pentru tine nu te mai găsim într-o situație fotbalistică prea bună în acest moment, ce mai faci? Nu este niciun deranj. Însă vă spun sincer că mi-aș fi dorit să mă găsiți la un club mare de Liga 1 sau pe la o echipă din străinătate. M-aș fi simțit și eu mult mai bine dacă vă dădeam un interviu dintr-o altă postură.
Să o luăm cu începutul, de ce nu ai reușit la Steaua? Ce s-a întâmplat? Recunosc că am făcut și eu unele greșeli, dar domnului Laurențiu Reghecampf o să îi mulțumesc toată viața mea. Aș fi nebun dacă aș spune ceva rău despre dânsul. Acest om mi-a dat posibilitatea să debutez la Steaua în Liga 1. Mi-a dat posibilitatea să joc alături de fotbaliștii pe care eu îi iubeam și îi urmărisem de mic copil la televizor. Vă dați seama în ce vestiar ajunsesem?
Ce simțeai într-o astfel de atmosferă? Mă schimbam alături de Tănase, Prepe,Chipciu, Pintilii, Chiricheș și de toți jucătorii grei de la Steaua din acea vreme. Totul pornise perfect pentru mine. Marcasem încă de la debut și nici în cele mai negre vise ale mele nu îmi închipuiam vreodată că la 22 de ani o să ajung să joc prin coclaurile Ligii 3, iar acum în Liga 2. Sunt legitimat la Metaloglubus.
Ai vorbit încă de la început că ai făcut și tu unele greșeli, ne poți detalia? Evident! Vorbim cu cărțile pe față. Nu trebuia niciodată, dar niciodată să semnez cu Steaua la 16 ani și jumătate. Am ales să semnez cu sufletul și uitați că am greșit. Crescusem la Steaua de la juniori, stăteam doar la o stație de Ghencea, dar totul a luat-o la vale pentru mine. Domnul Laurențiu Reghecampf a încercat să mă ajute după ce mi-au descoperit niște probleme medicale și m-a trimis în Germania la clinica lui Thomas Neubert.
Și cum ți-a fost acolo? Acolo cred că s-a făcut o mare greșeală față de mine. Am pus masă musculară prea multă pe mine, eu fiind doar un copil de 16 ani, iar apoi am avut probleme cu creșterea. Problemele de la spate mi s-au rezolvat, dar am dat din una în alta. Lucram ca un nebun pentru forță.
Aveai o altă variantă la 16 ani și jumătate? Da! Puteam să semnez cu Espanyol Barcelona. Aveam asigurat apartament, dar și serviciu pentru părinții mei. Acum eram „bine-mersi” din toate punctele de vedere.
Cu ce impresar ai semnat în acea perioadă? Am ales să semnez cu doamna Anamaria Prodan, dar în cele din urmă am decis să rezilem contractul pe cale amiabilă în urmă cu o lună și ceva. Mi-am dat seama că doamna Ana nu prea se mai putea ocupa de mine. Dânsa se interesa mai mult de fotbaliștii domniei sale cu nume, iar pe mine nu prea mă mai putea ajuta. Sincer, ce interes să mai fie pentru mine când eu începusem să joc prin Liga 3 la Astra 2, iar acum sunt pe la Metaloglobus? Chiar o înțeleg! Însă, sper să plec la iarnă la o altă echipă, deoarece eu consider că pot să joc în Liga 1. Sper să îmi găsesc cât mai repede și un alt impresar.
Apropo de Steaua, Gigi Becali îți făcuse o clauză de reziliere la Steaua de 50 de milioane de euro, ce părere ai? Hai să fim serioși! Niciun fotbalist în România nu valorează atât! Eu cred că a fost nebunia lui nea Gigi. Îi plăcea să pună astfel de clauze, iar eu de la clauza aia de 50 de milioane de euro ajunsesem să fiu la Steaua doar monedă de schimb, zici că eram șosetă! Singura mea șansă, ca eu să joc la Steaua, cred că era dacă se băga mai devreme de la FRF regula U 21, dar eu nu am prins regula asta la Steaua.
Și cum de ai ajuns la Astra? Păi nu ați înțeles? Am fost băgat într-o combinație cu Morais, dar la Astra una mi s-a spus și alta am pățit. Edi Iordănescu îmi spunea că voi fi băgat în echipă cu ajutorul regulei U 21, dar m-am trezit vai de capul meu. Începusem să joc prin coclauri pe la Astra 2 în Liga 3. Și apoi am avut probleme și din cauza lui Abang ală, cel care mi-a furat banii de pe cardul meu. Eu am făcut plângere la Poliție, iar apoi am auzit că cei din conducere îmi ofereau șansa să revin la prima echipă doar dacă renunțam la plângerea împotriva lui Abang. Vezi, Doamne, și eu contribuiam prin acea plângere la imaginea proastă a clubului. Și așa venise Poliția după Abang pe la antrenamente.
(n.r În mai 2018 Vâlceanu i-a făcut plângere lui Abang la Poliție, după ce colegii i-ai găsit în telefonul atacantului francez poze cu copii ale cardului al micuțului mijlocaș de bandă)
Te-a afectat perioada petrecută la Astra? Evident! Enorm! Din marea speranță a Stelei ajunsesem să joc prin coclaurile Ligii 3, iar cei din conducere mă tot presau să reziliez contractul cu Astra. În acea perioadă am fost nevoit să apelez la un psiholog, iar acum beneficiez contra-cost de serviciile unui mental coach. Fac patru ședințe pe lună, iar ședința costă 150 de euro, timp de două ore. Mă ajută foarte mult un astfel de mental coach. Este o doamnă care mă ajută, doamna Maria Iris, să îmi revin din toate punctele de vedere. Nu a fost ușor pentru mine să trec prin tot ce am trecut în ultimii ani din punct de vedere mental și sportiv. Însă de acum o am pe soția mea lângă mine. M-am căsătorit recent și sper că din iarnă voi prinde un contract bun.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER